Life is just a game

Kazumo zambi usor in coltul gurii.
-Pai, sunt cautat de politie pentru ca am omorat un om, si ceilalti pe care i-am lasat in viata ma cauta sa ma omoare, iar tu esti aici cu mine... spuse acesta scarpinandu-se dupa cap gesticuland cu o mana.
Da' tu spuneai ca nu esti fricoasa, deci cred ca n-am de ce sa ma sperii

-Ehhh..am vazut lucruri si mai rele.
Isi inclina capul intr'o parte, privindul apoi din cap pana-n picioare. Deci omorase un om? Bravo lui. Nu prea'i era teama, dar ce'i drept, bruneta cam cazuse pe ganduri.
-Da, n'ai de ce.
Merse din nou, de data aceasta luand'o inainte lui.

Kazumo era tot mai impacientat...
-Si...mai ai frati, surori? intreaba acesta ca sa isi mai schimbe gandul.
"Doamne cum ajung acasa?" gandea baiatul din ce in ce mai speriat.

-Nu, n-am.
Observase ca stresul acela tot nu disparuse de pe chipul lui. Ii citise gandurile. Casca usor plictisita, continuand sa mearga.
-Tipule, revino'ti! Ce naiba, chiar esti o gaina fricoasa?! Off, cred ca ai devenit fata peste noapte si nu stii. incepu sa rada. Niciodata nu lua nimic in serios.

Kazumo inspira puternic.
-Gata, m-am calmat... spuse acesta expirand.
Si, stai la hotel sau ai propriul apartament? incepand si el sa rada incet.

-La hotel.. raspunse destul de banal.
Zambi multumita apoi isi lasa capul pe spate, privind cerul senin.
-Nu's genul care se stabileste intr-un singur loc. Prefer sa calatoresc. Dar tu?

-Eu inca nu stiu exact, cred ca voi ramane tot la hotel...Si mie-mi place sa calatoresc, si sa ma plimb foarte mult, mai ales cand ploua...Anotimp preferat? intreba acesta zambind
Baiatului ii trecuse frica, dar era paranoic asa ca se astepta la orice, si era foarte atent la tot ce se auzea sau misca.

-Nu stiu...Toamna? intreba putin nesigura.
Stramba usor din nas apoi isi inchise ochii, fara sa mai fie atenta pe unde merge sau ce mai facea baiatul i nacel timp.
-Da, toamna..Pot spune ca nu's asa mare fana a caldurii.

Kazumo se intoarse si uitandu-se la cufar intreaba...
Il lasam acolo? spuse aratand cu degetul.
"Hmm, poate o sa mai revin sa vad ce-i cu el..." gandi acesta tinand o mana pe obraz.

-Hmm?
Deschise ochii, privind in directia indicata de baiat. Dadu din umeri.
-Desigur. Oricum, eu as renunta la o viitoare incercare de al mai deschide.

-Cum vrei... spuse Kazumo ridicand si el din umeri
Mergi acasa?

-Nu stiu, nu sunt chiar asa de obosita.
Nu termina bine fraza ca incepu sa caste, ducandu'si rapid mana la gura.

-Cum spui tu, atunci o sa mai stau cu tine, si asa nu prea am ce face spuse Kazumo razand incet si punandu-si mainile dupa cap.
Daca vrei te pot conduce acasa si baiatul ii zambi larg fetei.

Statu putin pe ganduri apoi se opri intr-un lo, ducandu'si mainile in solduri si privindu-l usor bosumflata.
-Mai nou esti si gentleman, si nu stiu eu?

-Ermm, eu mereu am fost un gentleman, doar ca n-am aratat asta! si baiatul incepu sa rada
Deci, sa inteleg ca nu vrei?

-Dar secretos mai esti uneori.
Incepu la randul sau sa rada apoi dadu din umeri.
-Bine, fie. Si-asa s-a lasat cam racoare.

Deodata incepe sa ploua cu picaturi mici de ploaie.
-Hmmm, numai asta lipsea. si baiatul isi da jos jacketa.
Poftim! spuse acesta zambind si intinzand jacketa catre Izumi.

Cativa stropi de ploaia ii udara parul si fruntea brunetei. Zambi pe furis si lua imediat jacketa tanarului, punand'o pe umerii sai.
-Ei bine, se pare ca dorinta ti s-a indeplinit. Chiar ploua.

-Mereu ploua cand imi doresc, sau nu... spuse acesta in timp ce ploaia il uda pe par.
Iti e foame? intreaba Kazumo in timp ce se tinea cu o mana de burta.

Zambi usor cand ii auzi intrebarea, insa ceea ce-l amuza era si postura in care statea acum Kazumo, care se tinea de burta.
-Da, imi este. Dar cred ca tie iti e si mai foame, corect stomacel? incepu sa rada lovindul usor cu mana peste abdomen.

-Nu ma lovi! spuse Kazumo enervandu-se intr-un mod ironic.
Haide, stiu un loc unde putem manca ceva... si acesta continua sa mearga alaturi de fata pana la un bar micut, dar gol.

-Usurel cu stresul, domnule.
Chicoti incet urmand-ul tacuta. Observa barul, se aseza calma la una dintre mese si continua sa-l priveasca pe Kazumo. Nu prea se putea abtine sa nu mai rada. Asta era tot farmecul ei.
-Si? Tu ce-ti i-ei sa mananci?

-Cartofi prajiti. Si carne, da... spuse tare incat ospatarul sa-l auda.
Tu?
Kazumo zambea continuu, din cand in cand mai inchizand ochii, dar privirea tinand-o tot pe fata.

-Hmmmm! Grea decizie.
Statu putin pe ganduri rasfoind asa zisul "meniu".
-Cred ca iau o simpla salata. Tin la silueta.

Kazumo incepu' sa rada incet.
-Iti e frica sa nu te ingrasi? si acesta o atinge usor cu degetul pe nas.
Eu mananc oricat pentru ca nu mi se intampla nimic