.feeling alone

Era ora doisprezece noaptea, afară ploua iar curentul era întrerupt de ceva vreme. Apartamentul părea bântuit iar Axel nu vroia să se culce. Nu avea somn, așa că se tot plimba pe peste tot, punând pe unde avea chef câte o lumânare parfumată. Se opri lângă fereastră și privi absent afară. Era îmbrăcat cu o cămașă largă și niște pantaloni scurți, care nu se vedeau din cauza cămășii. Căscă și își aranjă părul cu o mână.

Stătea afară, în frigul acela de nesuportat şi se uită lung la o fereastră, cu ochii strălucind ca ai unei pisici. Strănută si îşi strâmbă slab buzele, fiind udă până la piele.
Se dezlipi de zidul de care stătea sprijinită şi dădu s-o ia las, dar se opri pentru o clipă.

Ieși din apartament și încercă să-și dea seama de ce e prin jur. Văzu o ușă deschisă, destul de departe de unde se observa lumină. Zâmbi larg și grăbi pasul spre acel loc, fără să știe exact de ce va găsi acolo.

Ramase acolo, intorcandu'se brusc pe calcaie cand auzi niste pasi, dar totusi nu scoase o vorba si nici un sunet. Trase aer adanc in piept, incrucisandu'si bratele la piept, ridicandu'si astfel usor bustul. Norocul ei ca avea o scurta jacheta, simpla, care si'asa era uda.

Ajunse și scoase puțin capul afară. Nu dădu prea mare importanță la ce era în jur deci nu văzu pe nimeni. Ieși puțin afară, dar nu se mișcă din acel loc de sub balcon, și se așeză în genunchi. Oftă și privi cerul absent. Era destul de întuneric, ploua dar nu era chiar foarte frig.

Se uită în sus şi îşi arcui finuţ o sprânceană. Îşi drese glasul într-un mod zgomotos, fiind al naibii de sigură că era cineva acolo.
Îl mai drese o dată , la fel şi se ridică pe vârfuri, mai - mai să cadă. Se strâmbă într-un mod pueril, deschizându-şi buzele pentru a spune ceva. Dar ce? Nu dorea să pară...o ciudată. Preferă tacă, aşa că le subţie, uitându-se în continuare curioasă în sus.