Intinsa pe acoperis, Izumi privea necontenit cerul fara sa'i mai pese de hainele sale. Mai era doar o ora pana la rasaritul soarelui. Urmarea ultima sclipire a stelelor, usor obosita. Se ridica in capul pieptului rezemandu-se in coate si isi redirectiona privirea spre oricont ca si cand toate intrebarile sale aveau raspunsul in tot acel peisaj.