In darkness ... or something like that

"Daca am facut ceva gresit, scuza-ma..."spuse acesta in timp ce o tinea de umeri pe fata.
"Haide, putem privi si de aici luna." si Kazumo se aseaza jos, stand cu o mana pe genunchi si cu cealalta pe nisip.

M-am asezat asemeni tanarului, dar il priveam pe el, in loc sa ma bucur de magia lunii.
Ii analizam trasaturile, zambind usor ironic, la fiecare noua descoperire...

Kazumo continua sa priveasca luna, nu se mai uita la fata.
"Uite, suntem prieteni, ok? Mereu cand o sa ai nevoie de ceva imi poti spune..." si acesta zambi lasandu-si capul intr-o parte.

De ce sa fim prieteni ?

Il privesc , marindu-mi ochisorii, incercand sa ghicesc raspunsul inainte de al afla.

Kazumo isi puse mana dupa cap si incepu sa se scarpine, tinand un ochi intre-deschis si celalalt deschis.
"Pentru ca...toti avem nevoie de prieteni si, nu stiu, eu unul vreau sa-mi fac cat mai multi prieteni..." spuse baiatul intristandu-se parca putin.
"Daca nu vrei, nu ma deranjeaza..."

Bine atunci.

Spun asta si ma ridic apropiindu-ma din nou de apa marii. Eram vrajita de culoarea ei in lumina lunii...

Kazumo ramase in acelasi loc simtindu-se putin vinovat...
-Poate ca ar trebui sa plec... si acesta se uita in jur, plecand incet de pe mal si uitandu-se pentru ultima oara la fata care era fascinata de culoarea marii.
Ne mai vedem! si acesta ii facu cu mana fiind cu spatele spre ea.

Observand ca tanarul pleca, Jade se apropia incet de Mary, vrand sa nu o deranjeze. Tinea sa-i multumeasca pentru faptul ca o dumerise in subsol, acum ceva timp.

Mi-am dat seama prea tarziu ca Kazumo plecase, lucru ce ma intrista, dar Jade era mai mult decat bine-venita acum...
II zambesc larg, privind-o calduros.

Te deranjez ?

Ii adreseaza intrebarea fiind destul de aproape de Marion, analizand-o sumar.