O ușoară adiere a vântului îi trecu prin față,dându-i câteva șuvițe de păr de pe frunte. zâmbi subtil și înainte spre biserică... poate nu era genul care să meargă acolo dar nu mergea pentru că dorea, ci pentru că trebuia să se întâlnească cu cineva... nu știa cu cine, primise doar un bilet prin care-i spune să vină la biserică și acolo o să întâlnească cu acea persoană. Nici nu știa dacă-i fată sau băiat, dar nu-i păsa... dacă avea să fie o capcană, putea pleca. Zâmbi mulțumit fără să-și facă nicio grijă. Își aranjă stângaci tricoul alb și pantalonii bleu înainte de a intra și privi cerul. Era cam urât afară... nu ploua, doar bătea vântul. Îți strâmbă dulce și copilăros nasul și împinse ușa, apoi intră.